De ce copiii țin minte mai bine ce văd
Copiii rețin mai bine ce văd decât ce aud doar. Psihologia cognitivă studiază fenomenul de peste 50 de ani și i-a dat chiar un nume: efectul de superioritate a imaginii.
Orice părinte a trăit scena. Îi explici copilului ceva de trei ori, rar și clar. A doua zi nu-și mai amintește aproape nimic. În schimb, ține minte în detaliu un desen văzut o singură dată într-o carte. Așa funcționează memoria, la copii la fel ca la adulți.
Teoria codării duale a lui Allan Paivio
Psihologul canadian Allan Paivio a propus în 1971 teoria codării duale. A dezvoltat-o apoi în cartea Mental Representations, apărută în 1986.
Pe scurt, creierul are două sisteme de lucru cu informația: unul pentru cuvinte și unul pentru imagini. Când copilul citește doar cuvântul „fluture”, informația intră pe un singur drum. Când vede și desenul unui fluture lângă cuvânt, ea se înregistrează de două ori, în două locuri diferite.
La momentul amintirii, copilul are astfel două căi prin care poate ajunge la informație. Dacă una se blochează, rămâne cealaltă. De aceea combinația dintre imagine și text se reține mai bine decât textul singur sau explicația orală.
Experimentul cu 10.000 de imagini
În 1973, cercetătorul Lionel Standing a publicat un studiu numit Learning 10,000 Pictures („Învățarea a 10.000 de imagini”).
Participanții au privit, timp de câteva zile, 10.000 de fotografii, fiecare pentru scurt timp. Apoi au primit perechi de imagini: una văzută înainte și una nouă. Au avut de ales pe care o recunosc. Marea majoritate a răspunsurilor au fost corecte.
Standing a comparat rezultatele cu cele obținute pentru cuvinte. Memoria pentru imagini s-a dovedit mult mai încăpătoare. Concluzia lui a fost că, pentru imagini, capacitatea noastră de recunoaștere pare aproape nelimitată.
Cifra de 65%
Pe internet circulă multe procente despre memoria vizuală. Cele mai multe nu au o sursă clară.
Cifra cea mai citată vine de la John Medina, biolog molecular, în cartea Brain Rules (2008). El afirmă că, la trei zile după ce auzim o informație, ne mai amintim în jur de 10% din ea. Dacă informația a fost însoțită de o imagine, procentul urcă la aproximativ 65%.
Cum folosim asta în atelierele Chartarium
Fiecare temă săptămânală are două fișe, construite pe ideea lui Paivio.
Fișa informativă prezintă tema prin imagine și text împreună. Copilul vede și citește în același timp, deci informația se înregistrează pe ambele căi.
Fișa de exersare îl pune pe copil să lucreze singur cu ce a aflat.
Ambele fișe pleacă acasă cu copilul. Săptămâna următoare, la începutul atelierului, ne uităm împreună pe ele și discutăm progresul fiecăruia. Abia apoi trecem la tema nouă.
Ce puteți face voi acasă
Nu e nevoie de materiale speciale ca să folosiți efectul imaginii în viața de zi cu zi.
Când îi explicați copilului ceva nou, desenați pe loc, chiar și stângaci. Un desen făcut în fața lui contează mai mult decât unul perfect.
Rugați-l să vă povestească fișa adusă de la atelier, cu degetul pe imagini. Așa reface singur legătura dintre desen și cuvinte.
Pentru rutine (dimineața, seara, temele), încercați o listă cu mici desene în loc de una scrisă.
Lăsați fișele la vedere câteva zile, pe frigider sau lângă birou. Copilul le revede fără să-și propună.
Surse
Paivio, A. (1971). Imagery and Verbal Processes. New York: Holt, Rinehart and Winston.
Paivio, A. (1986). Mental Representations: A Dual Coding Approach. New York: Oxford University Press.
Standing, L. (1973). Learning 10,000 pictures. Quarterly Journal of Experimental Psychology, 25(2), 207–222.
Medina, J. (2008). Brain Rules: 12 Principles for Surviving and Thriving at Work, Home, and School. Seattle: Pear Press.
