Metoda Chartarium: cum îl ajuți pe copil să-și înțeleagă emoțiile și nevoile
Actualizată în: 1 oct.
„E obraznic.” „E dificilă.” „Nu ascultă deloc.” Le-am auzit de sute de ori, de la părinți, de la educatori și, recunosc, uneori chiar de la mine. Sunt mamă a trei copii și știu cât de ușor ajungi la o etichetă când ești obosit și ai repetat același lucru a zecea oară.
Numai că eticheta descrie ce vedem noi. Nu spune nimic despre ce trăiește copilul. Un copil care trântește ușa poate fi furios, dar poate fi și rușinat sau speriat. Poate avea nevoie de atenție, de liniște ori de o limită clară. Atât timp cât nu știm care dintre acestea este, orice reacție a noastră e o ghicitoare.
Chartarium a pornit de la această observație. Copiii nu au nevoie de mai multe explicații. Au nevoie de un limbaj pe care să-l vadă, ca să poată spune ce simt înainte ca emoția să vorbească în locul lor.
Ce este Chartarium
Chartarium este o metodă vizuală de educație socio-emoțională pentru copii între 4 și 16 ani. Prin ea, copiii învață să-și recunoască emoțiile și nevoile, să le numească și să aleagă ce fac cu ele.
Metoda se aplică în ateliere săptămânale, în București. Fiecare săptămână are o singură temă, de exemplu „Moduri de a te calma”. Copilul primește o fișă care îi arată tema și una pe care o lucrează acasă. Săptămâna următoare revine cu ea și vorbim despre ce i-a ieșit și ce nu.
Nu facem lecții de morală și nu ținem prelegeri despre emoții. Lucrăm cu imagini, hărți și exerciții scurte pe care copilul le poate folosi singur, în momentul în care are nevoie de ele.
De ce o metodă vizuală
Un copil furios nu poate asculta o explicație. În clipa aceea are acces la foarte puține cuvinte, ale lui sau ale noastre. O imagine o vede într-o secundă.
De aceea fiecare temă Chartarium are o ancoră vizuală: o hartă, un simbol, o scală de culori. Copilul o învață în atelier, iar părintele o are și acasă. Când apare un conflict, părintele nu mai trebuie să repete aceeași predică. Arată spre hartă și întreabă: „Unde ești acum?”
Am văzut asta funcționând mai întâi la mine acasă. Cuvintele mele se pierdeau, dar o imagine lipită pe ușa frigiderului rămânea. Așa părintele și copilul ajung să aibă un limbaj comun, care nu depinde de cât de calm e adultul în acel moment.
Drumul copilului: Simt, Înțeleg, Exprim, Aleg
Toată munca din Chartarium urmează patru pași. Ordinea lor contează, pentru că nu poți alege ce faci cu o emoție pe care n-ai observat-o.
Simt. Copilul observă ce se întâmplă în corpul lui: pumnii strânși, căldura în obraji, nodul din gât.
Înțeleg. Pune un nume emoției și caută nevoia din spatele ei. Furia apare adesea când e încălcată o limită, iar tristețea când a pierdut ceva.
Exprim. Învață să spună ce simte în cuvinte sau printr-un gest acceptat, fără să lovească, să strige sau să se închidă.
Aleg. Dintre mai multe variante, alege una care îl ajută: o respirație, o pauză, o cerere, o îmbrățișare.
Copiii de 5 ani se opresc adesea la primii doi pași, iar asta e deja mult. Adolescenții lucrează mai mult la ultimii doi, unde sunt alegerile grele.
Cum învață copilul: Arată, Exersează, Motivează
Fiecare temă trece prin trei timpi, fiecare cu instrumentul lui.
Arată. Copilul primește fișa informativă, în care tema este explicată prin imagini. Astfel vede despre ce e vorba înainte să i se ceară ceva.
Exersează. Primește apoi fișa de exersare, pe care o lucrează acasă timp de o săptămână. O deprindere se formează prin repetare, nu într-o singură oră.
Motivează. La atelierul următor primește diploma pentru tema încheiată. Progresul devine vizibil, atât pentru el, cât și pentru părinte.
Partea care se petrece acasă este cea mai importantă. Atelierul durează o oră, dar o săptămână are 168. Fișa de exersare duce tema în viața de zi cu zi și îi dă părintelui un motiv firesc să vorbească cu copilul despre ea.
Diploma poate părea un detaliu. Pentru un copil de 6 ani nu e deloc așa.
Cele cinci direcții mari
Atelierele sunt grupate în cinci direcții. Fiecare se sprijină pe cele dinaintea ei.
Emoții. Ce simt, cum se numește, unde o simt în corp.
Nevoi. Ce stă în spatele emoției și ce îmi lipsește acum.
Alegeri. Ce pot face cu ce simt, astfel încât să nu-mi fac rău mie sau altora.
Limite. Cum spun „nu”, cum accept un „nu” și unde se termină spațiul meu.
Încredere. Cum îmi recunosc reușitele și cum mă ridic după o greșeală.
Părinții întreabă adesea de ce nu începem direct cu încrederea în sine. Răspunsul e simplu: un copil care nu-și recunoaște emoțiile nu are pe ce să-și construiască încrederea.
Cum arată un atelier
Structura atelierelor este aceeași în fiecare săptămână. Copiii știu ce urmează, iar această previzibilitate îi liniștește.
Primele 10 minute: sosirea. Copiii se așază, se salută și lasă în urmă ziua de școală.
Fișele de acasă. Fiecare copil își arată fișa de exersare de săptămâna trecută. Vorbim pe rând despre ce a încercat, ce a mers și ce a fost greu.
Diplomele. Copiii care au lucrat tema anterioară își primesc diploma în fața grupului.
Tema nouă. Prezentăm tema săptămânii cu fișa informativă și facem împreună primele exerciții.
Fișele pentru acasă. Fiecare copil pleacă cu fișa informativă și cu fișa de exersare pentru săptămâna care urmează.
Nu îi forțăm pe copii să vorbească. Un copil care tace trei săptămâni la rând și în a patra spune „azi am fost trist” a făcut un pas uriaș.
Pe ce se sprijină metoda
Chartarium nu a pornit de la zero. Fiecare alegere din metodă are în spate cercetări serioase din educație și psihologia dezvoltării.
Programele de educație socio-emoțională funcționează. O meta-analiză publicată în 2011 de Durlak și colegii săi a cuprins 213 programe școlare și peste 270.000 de elevi. Copiii care au participat au avut abilități sociale și emoționale mai bune, mai puține probleme de comportament și rezultate școlare mai bune. Câștigul la învățătură a fost de aproximativ 11 puncte procentuale.
A numi emoția o face mai ușor de dus. Echipa lui Matthew Lieberman de la UCLA a arătat în 2007 că simplul fapt de a pune un nume unei emoții reduce activitatea amigdalei, zona creierului care declanșează reacția de alarmă. Pe asta se bazează pasul „Înțeleg”.
Imaginea plus cuvântul se rețin mai bine decât cuvântul singur. Teoria codării duale a lui Allan Paivio arată că informația primită simultan vizual și verbal se fixează mai bine în memorie. De aici vine ancora vizuală a fiecărei teme.
Părintele contează cel mai mult. John Gottman a descris stilul de „antrenor emoțional”: părintele care observă emoția copilului, o numește împreună cu el și îl ajută să găsească o soluție. Fișele pentru acasă sunt gândite tocmai ca să-i ușureze părintelui acest rol.
Ce nu este Chartarium
Chartarium este educație, nu terapie. Nu punem diagnostice, nu tratăm tulburări și nu înlocuim un psiholog sau un psihoterapeut.
Ca părinte, merită să cereți ajutorul unui specialist dacă observați la copil una dintre situațiile de mai jos:
o schimbare bruscă de comportament care durează mai mult de câteva săptămâni;
tulburări persistente de somn sau de apetit;
retragere din relațiile cu prietenii și familia;
vorbe sau gesturi prin care copilul își face rău sieși;
frici care îl împiedică să meargă la școală sau să iasă din casă.
Dacă observăm în atelier ceva care depășește cadrul educațional, vă spunem cu blândețe și vă recomandăm să vă adresați unui specialist.
Întrebări frecvente
De la ce vârstă poate veni copilul? De la 4 ani. Pentru cei mici folosim aproape numai imagini. Pentru cei mari, până la 16 ani, adăugăm discuții și situații din viața lor reală.
Copilul meu nu are probleme. Are sens să vină? Da. Educația emoțională nu e un tratament, ci o abilitate, la fel ca cititul. E mult mai ușor să o înveți când lucrurile merg bine decât în mijlocul unei crize.
Cât timp durează până se vede o schimbare? Depinde de copil. Mulți părinți ne spun că primul semn apare când copilul folosește singur, acasă, un cuvânt sau un gest învățat la atelier.
Ce am eu de făcut ca părinte? Cel mai mult contează să vă uitați împreună cu copilul la fișa de exersare, de două-trei ori pe săptămână. Zece minute sunt suficiente.
Despre autoare
Cristina Ciobanu este fondatoarea metodei Chartarium și a atelierelor. Este mamă a trei copii și autoarea a două cărți publicate. Lucrează de ani buni cu părinți și copii, iar metoda Chartarium a pornit din întrebările pe care și le-a pus mai întâi ca mamă.
Surse
Durlak, J. A., Weissberg, R. P., Dymnicki, A. B., Taylor, R. D., & Schellinger, K. B. (2011). The impact of enhancing students' social and emotional learning: A meta-analysis of school-based universal interventions. Child Development, 82(1), 405–432.
Lieberman, M. D., Eisenberger, N. I., Crockett, M. J., Tom, S. M., Pfeifer, J. H., & Way, B. M. (2007). Putting feelings into words: Affect labeling disrupts amygdala activity in response to affective stimuli. Psychological Science, 18(5), 421–428.
Paivio, A. (1986). Mental Representations: A Dual Coding Approach. Oxford University Press.
Gottman, J. (1997). Raising an Emotionally Intelligent Child. Simon & Schuster.
Articol cu caracter educațional. Chartarium nu oferă servicii de psihologie, psihoterapie sau consiliere clinică.
