Nevoia de securitate. Copilul are nevoie să simtă că lumea lui este un loc sigur

După nevoile de bază, în piramida lui Maslow urmează nevoia de securitate.

Pentru un copil, siguranța nu înseamnă doar să fie ferit de pericole. Înseamnă și să știe că este protejat, că există adulți pe care se poate baza, că are drepturi, că există reguli clare și că viața lui are un anumit ritm pe care îl poate anticipa.

În Chartarium abordăm acest nivel prin patru direcții mari: drepturi, protecție și siguranță, reguli, rutină.

Sunt lucruri care se construiesc în timp și care îl ajută pe copil să simtă că lumea din jurul lui are sens, că știe ce poate face, ce nu poate face, ce poate cere și cui se poate adresa atunci când ceva nu este în regulă.

Drepturile copilului

Când spunem „drepturi”, ne gândim de obicei la lucrurile importante pe care orice copil ar trebui să le aibă: dreptul la educație, la sănătate, la protecție, la familie, la joacă și la exprimare.

În Chartarium vrem să mergem însă și mai aproape de viața de zi cu zi a copilului.

Copilul are nevoie să știe că are dreptul să fie iubit, să fie ascultat, să pună întrebări, să spună că nu înțelege, să ceară ajutor, să aibă propriile emoții, să fie trist sau furios fără să fie respins pentru ceea ce simte.

Are dreptul să își exprime credința și să se roage, dacă acest lucru face parte din viața familiei sale. Are dreptul să spună că ceva îl deranjează, să ceară să îi fie respectat corpul și spațiul personal și să vorbească atunci când simte că ceva nu este în regulă.

A cunoaște aceste drepturi nu îl face pe copil mai greu de crescut și nici nu înseamnă că el decide totul. Îl ajută să înțeleagă că are valoare și că există anumite limite pe care nici ceilalți nu ar trebui să le depășească în relația cu el.

Un copil care nu știe că are voie să spună „nu îmi place”, „mi-e frică”, „nu vreau să fiu atins așa” sau „am nevoie de ajutor” poate rămâne tăcut în situații în care ar avea nevoie să vorbească.

De aceea, cunoașterea drepturilor este și o formă de protecție.

Protecție și siguranță

Copilul are nevoie să fie protejat fizic, dar siguranța lui nu se oprește aici.

Există siguranță fizică, emoțională și materială, iar pe măsură ce copilul crește începe să înțeleagă câte puțin din fiecare.

Siguranța fizică înseamnă să știe cum să se ferească de pericole, ce poate face dacă se pierde, cui poate cere ajutor, ce informații nu trebuie să ofere unui străin sau ce reguli trebuie să respecte pe stradă, acasă, la școală ori online.

Siguranța emoțională înseamnă să simtă că poate veni la adult atunci când îi este frică, când a greșit sau când s-a întâmplat ceva neplăcut fără să creadă că primul lucru pe care îl va primi este rușine, critică sau respingere.

Copilul are nevoie să simtă: „Dacă am o problemă, pot să spun.”

Și siguranța financiară poate fi explicată treptat, pe înțelesul lui. Nu înseamnă să fie implicat în grijile financiare ale adulților, ci să înceapă să înțeleagă ce sunt banii, că resursele sunt limitate, că există lucruri de care avem nevoie și lucruri pe care ni le dorim, că putem economisi și că uneori trebuie să alegem.

Toate acestea îl ajută să înțeleagă lumea fără să fie încărcat cu responsabilități care nu îi aparțin.

Când copilul nu se simte în siguranță, acest lucru se poate vedea în multe feluri. Poate deveni mai temător, se poate agăța mai mult de părinte, poate evita anumite situații, poate încerca să controleze foarte mult ceea ce se întâmplă, poate deveni agitat sau poate reacționa puternic atunci când lucrurile se schimbă.

Nu înseamnă că orice astfel de comportament vine dintr-o lipsă de siguranță, dar este una dintre întrebările pe care merită să ni le punem.

Regulile

Copiii au nevoie de reguli, chiar dacă de multe ori protestează în fața lor.

O regulă clară îi spune copilului unde sunt limitele și ce se așteaptă de la el. Într-o lume în care el încă învață cum funcționează lucrurile, aceste limite pot aduce siguranță.

Problema apare atunci când regulile sunt doar interdicții pe care copilul trebuie să le respecte fără să le înțeleagă.

„Nu alerga.”

„Nu țipa.”

„Nu face asta.”

Copilul află ce nu are voie, dar nu întotdeauna află și de ce.

În Chartarium vrem să îl ajutăm să înțeleagă sensul unei reguli.

Nu alergăm într-o parcare pentru că pot exista mașini pe care nu le vedem. Nu lovim pentru că și corpul celuilalt trebuie protejat. Nu intrăm peste cineva în baie pentru că fiecare persoană are nevoie de intimitate.

Atunci când copilul înțelege motivul, regula nu mai este doar „așa a spus adultul”, ci începe să aibă logică.

Regulile îl ajută și să înțeleagă consecințele alegerilor sale, să se adapteze mai ușor în grupuri și să respecte atât propriile limite, cât și limitele celorlalți.

Rutina

Rutina este una dintre cele mai simple forme prin care copilul poate simți că viața lui este previzibilă.

Știe că dimineața există anumite lucruri pe care le face, că după școală urmează altceva, că există un timp pentru masă, un timp pentru joacă și un timp pentru somn.

Nu înseamnă că fiecare zi trebuie să fie rigidă sau programată până la ultimul minut. Înseamnă doar că există suficiente repere încât copilul să știe, în mare, ce urmează.

Rutina poate reduce numărul negocierilor de zi cu zi pentru că anumite lucruri devin parte din viață, nu o decizie care trebuie discutată de fiecare dată.

În același timp, rutina construiește autonomie și responsabilitate.

La început, adultul spune: „Acum ne pregătim ghiozdanul pentru mâine.”

Mai târziu, copilul începe să știe singur ce are de făcut.

În momentul în care o rutină devine cunoscută, copilul poate prelua treptat responsabilitatea asupra ei, iar acest lucru îi oferă sentimentul că este capabil.

De la nevoie la emoție și apoi la comportament

La fel ca în cazul nevoilor de bază, și aici este important să ne uităm dincolo de comportamentul pe care îl vedem.

Un copil care se opune foarte mult unei schimbări poate simți nesiguranță.

Un copil care întreabă de multe ori „dar când vii?”, „unde mergem?”, „cine va fi acolo?” poate avea nevoie de mai multă predictibilitate.

Un copil care ascunde o greșeală poate să nu aibă nevoie doar de o lecție despre sinceritate, ci și de siguranța că poate spune adevărul fără să piardă legătura cu adultul.

Între nevoie și comportament există ceea ce copilul simte.

De aceea ne interesează legătura dintre nevoie, emoție și comportament.

În loc să ne oprim doar la „iar face asta”, putem să ne întrebăm și: „Ce simte?”, „Ce îl face să nu se simtă în siguranță?”, „Ce are nevoie să înțeleagă mai bine?”

Nu pentru a justifica orice comportament, ci pentru a putea interveni mai bine.

Ce poate face părintele

Un lucru simplu, dar foarte valoros, este să observăm și să punem în cuvinte momentele în care copilul începe să își construiască singur siguranța.

„Mi-a plăcut că ai venit să îmi spui când ceva te-a făcut să te simți inconfortabil.”

„Ai întrebat înainte pentru că ai vrut să știi ce urmează. Este bine că ai cerut informația de care aveai nevoie.”

„Ți-ai amintit singur regula și ai ales să te oprești.”

„Ai spus că nu îți place și ai făcut-o fără să îl rănești pe celălalt.”

„Ți-ai pregătit singur lucrurile pentru mâine. Începi să îți construiești propria rutină.”

Astfel de formulări îi arată copilului exact ce a făcut bine.

Un simplu „bravo” îi spune că adultul este mulțumit. O observație concretă îl ajută să înțeleagă ce comportament a fost valoros și ce capacitate începe să dezvolte.

Treptat, copilul începe să își spună singur: „Pot să cer ajutor”, „Pot să spun ce nu îmi place”, „Știu ce am de făcut”, „Mă pot descurca”.

Aici se construiesc autonomia și încrederea.

Ce face diferit Chartarium

În Chartarium nu vrem doar să îi spunem copilului că trebuie să respecte reguli, să își cunoască drepturile sau să fie atent.

Vrem să îi facem aceste lucruri vizibile.

Copilul lucrează cu situații, imagini, alegeri și fișe prin care poate să recunoască ce este sigur și ce nu, ce drepturi are, unde sunt limitele lui, de ce există anumite reguli și ce rutine îl ajută în viața de zi cu zi.

Informația nu rămâne doar la nivelul „adultul mi-a spus”.

Copilul o vede, lucrează cu ea, o discută și începe să o raporteze la propria viață.

Iar dacă alegi să parcurgi împreună cu copilul atelierele Chartarium, vei primi și tu, ca părinte, repere despre cum să continui aceste discuții acasă.

Vei avea formulări prin care să observi ceea ce copilul face bine, întrebări prin care îl poți ajuta să gândească singur și exemple prin care poți transforma o regulă dintr-un ordin într-un lucru pe care copilul îl poate înțelege.

Pentru că scopul nu este să creștem un copil care respectă regulile doar atunci când adultul este lângă el.

Scopul este să creștem un copil care știe că are drepturi, care poate cere ajutor, care recunoaște situațiile nesigure, care înțelege rostul limitelor și care, pe măsură ce crește, începe să își construiască singur siguranța. Cu drag pentru părinți și copii, Cristina Ciobanu Bibliografie și surse de informare 1. Maslow, A. H. (1943). A Theory of Human Motivation. Psychological Review, 50(4), 370–396.

Lucrarea de bază în care Maslow descrie ierarhia nevoilor și include nevoia de siguranță printre nevoile fundamentale ale omului.

2. United Nations. (1989). Convention on the Rights of the Child. Convenția ONU privind Drepturile Copilului este sursa principală pentru drepturile copilului: dreptul la protecție, sănătate, educație, viață privată, exprimare, libertate de gândire, conștiință și religie, precum și protecția împotriva violenței, abuzului și neglijării.

3. UNICEF. Children’s Version of the Convention on the Rights of the Child.

O variantă a Convenției explicată într-un limbaj accesibil copiilor. Mi se pare foarte potrivită și pentru filosofia Chartarium, tocmai pentru că drepturile nu sunt prezentate doar adulților, ci trebuie să poată fi cunoscute și înțelese de copii.

4. Centers for Disease Control and Prevention. (2026). Tips for Relying on Routines and Rules. CDC arată că regulile și rutinele consecvente îi ajută pe copii să știe la ce să se aștepte și contribuie la sentimentul de siguranță și predictibilitate.

5. Centers for Disease Control and Prevention. (2026). Tips for Creating Rules.

Sursa explică importanța regulilor clare, consecvente și ușor de înțeles și recomandă ca părintele să observe și să numească exact comportamentul pozitiv al copilului, nu doar să folosească un „bravo” general.

6. Centers for Disease Control and Prevention. Healthy Habits: Child Development. CDC include printre practicile care susțin dezvoltarea sănătoasă a copilului răspunsurile predictibile ale adulților, căldura și sensibilitatea, existența rutinelor și regulilor în familie și susținerea sănătății și siguranței copilului.

Back